A întreba prețurile (Zenbat balio du?)

Pentru a face cumpărături trebuie să știi să întrebi prețul și să înțelegi răspunsul. În euskera există două întrebări de bază, după cum te uiți la un produs pe tejghea sau vrei deja să plătești.

Cele două întrebări cheie

Euskera	Română	Când
Zenbat balio du?	Cât valorează?	uitându-te la un produs anume
Zenbat da?	Cât este?	la final, la plată
Zenbatean dago kiloa?	La cât este kilogramul?	întrebând prețul pe unitate

Zenbat înseamnă “cât/câți”. Balio înseamnă “a valora”. Du este forma “are/face” a verbului ukan.

A răspunde cu prețul

Există două structuri frecvente:

• X euro balio du — Valorează X euro.
  • Botilak lau euro balio du. → Sticla valorează 4 euro.
• Kiloa X eurotan dago — Kilogramul este la X euro.
  • Kiloa hamar eurotan dago. → Kilogramul este la 10 euro.

Eurotan înseamnă “în euro” (inesiv plural). În vorbirea de zi cu zi este, de asemenea, foarte des întâlnit să auzi pur și simplu “Hamar euro” fără verb, la fel ca în română.

Dacă ți se pare scump sau ieftin

• Garestia da — Este scump.
• Merkea da — Este ieftin.
• Hau garestia da! — Ce scump e ăsta!
• Merkeak ere ez! — Nici ieftine nu sunt! (literal: “nici măcar ieftine”)

A plăti și restul

• Zenbat da dena? — Cât este totul?
• Tori! — Poftim! (când dai banii, foarte des folosit)
• Txartelaz ordain dezaket? — Pot plăti cu cardul?
• Hemen daukazu kanbioa. — Aici aveți restul.

Notă culturală: în multe magazine mici de cartier plata în numerar rămâne încă obișnuită, așa că txartelaz ordain dezaket? este o întrebare utilă când intri pentru prima dată.