Nota de plată (kontua eskatzen)

Încheierea mesei are micul ei scenariu: ceri nota de plată, plătești și îți iei rămas-bun.

A cere nota de plată

Trei moduri, toate corecte:

Euskera	Română	Ton
Kontua, mesedez.	Nota de plată, vă rog.	neutru, clar
Atera kontua, mesedez.	Faceți-mi nota, vă rog.	neutru
Kobratuko al didazu?	Îmi încasezi nota?	politicos (viitor)

Kobratuko al didazu? se aude foarte des în baruri și restaurante informale. Al este o particulă interogativă, iar didazu înseamnă „(tu) mie” (NOR-NORI-NORK).

Prețul total

• Zenbat da dena? — Cât costă totul?
• Hamabost euro eta hogei zentimo. — Cincisprezece euro și douăzeci de cenți.

A plăti

Euskera	Română
Txartelaz ordain dezaket?	Pot plăti cu cardul?
Eskudirutan ordainduko dut.	Voi plăti cu numerar.
Tori!	Poftim! (când dai banii)
Hemen daukazu kanbioa.	Aici aveți restul.
Ez daukat kanbiorik.	Nu am rest.

Eskudiru = „bani la îndemână” → numerar. Txartel = card. Kanbio este un împrumut lingvistic și se folosește în mod normal.

Bacșișurile

În Euskal Herria bacșișul nu este obligatoriu. Ce se obișnuiește:

• În baruri și mese informale: să lași monedele mărunte din rest (de la 50 de cenți până la 1 euro).
• În restaurante cu o notă mai mare: 1-2 euro de persoană, dacă ți-a plăcut.
• Nu este niciodată nevoie de tipicul 10% în stilul altor țări.

A-ți lua rămas-bun

• Eskerrik asko, oso ondo zegoen! — Mulțumesc mult, a fost foarte bun!
• Zuri! Agur! — Și ție! La revedere!
• Hurrengora arte! — Pe data viitoare!

Mini-secvență completă

— Aizu, kobratuko al didazu, mesedez?

— Bai, banoa. Hamazortzi euro eta berrogeita hamar zentimo.

— Txartelaz ordain dezaket?

— Bai, noski.

— Eskerrik asko! Oso ondo zegoen.

— Zuri! Agur!

Notă culturală: a lăsa moneda de la cafea ca mic bacșiș chelnerului este un gest destul de răspândit în barurile basce, mai ales dacă rămâi o vreme la o discuție. Nu se așteaptă, dar se apreciază.